duminică, 2 aprilie 2017
duminică, 5 martie 2017
Jurnal de România. Constanța - cronica de teatru
3 martie 2017
Piesa
Jurnal de Romania . Constanta a avut premiera la data de 3 martie 2017 la
teatrul Fantasio din Constanta pusa in
scena de regizoarea Carmen Lidia Vidu. Piesa prezinta 6 femei artiste Mirela Pana,
Lana Moscaliuc, Turchian Guzin Nasurla, Laura Iordan Adrian, Alina Mantu,
Florina Stanculet si impresiile pe care acestea le
au asupra aspectului si vietii cotidiene din orasul Constantadar si anumite
pareri referitoare la viata de familie, relatiile cu parintii, sotii si copiii
lor. Protagonistele au toate o anumita maturitate fiind in jurul varstei de 40
de ani, astfel incat experientele
lor acopera doua lumi, cea a comunismului si perioada de dupa
Revolutie, continuitatea fiind data de orasul Constanta ca spatiu al vietii si
creatiei.
Naratiunea piesei
are ca teme principale decaderea dar si degradarea sistematica a orasului
Constantadar si necesitatea de a reinnoi orasul din punct de vedere urbanistic
si cultural, copilaria modesta a artistelor dar si a parintilor acestora sub regimul comunist din Romania in
anii 70-80. Eroinele evoca stradania acestora pentru a-si gasi o meserie , a-si
realiza ocariera si a-si castiga existenta din arta. Ele isi dezvaluie iubirile
impartasite sau esuate, isi prezinta copiii, isi marturisesc credinta si
discuta despre convietuirrea etnica din Dobrogea.
Artistele
au venit in fata publicului pe o scena simpla
in fundalul careia rulau imagini din viata lor, lumina redusa facandu-le sa se piarda pe acest
fundal .
Piesa a
lasat impresia unei sinceritati maxime, discursul fiind realizat prin tehnica
psihodramei, scotand la suprafata anxietatea, neimplinirile, regretele, dar si
hotararea de a se accepta pe sine si pe cei din jurul lor de a cladi un oras mai putin banal, cu o
viata culturala mai interesanta. Publicul s-a recunoscut in aceste biografii prezentate
pe scena , receptionand apelul la civism si cultura facut de artiste.
Spectacolul
s-a bucurat de o buna primire fiind deja prezentat de televiziunile si
radiourile locale
Crăciunul de ieri şi de azi
18 decembrie 2016
Crăciunul este o sărbătoare care uneşte în
fiecare an intreaga creştinatate la 25 decembrie la naşterea pruncului Iisus
Hristos.
Povestea
biblică a Crăciunului este bine cunoscută. Fecioara Maria şi sotul ei Iosif
pornesc din Nazareth spre Betleem unde romanii faceau o înregistrare a celor din
tinutul Iudeii .Sfânta Familie se alătură altor pelerini care mergeau în aceeaşi
direcţie. Fecioara Maria este în pragul
naşterii şi obosită ajunge împreuna cu Iosif în Betleem unde caută adapost. Negăsind
loc la un han, se adăpostesc intr-un staul unde Maria “naşte în ieslea boilor
pe-Împaratul tuturor”.
Păstorii din apropiere văzând steaua
luminoasă işi dau seama ca o minune s-a
intâmplat, se apropie de ieslea sfânta şi aduc daruri Fecioarei şi Pruncului . Magii vin din depărtare călăuziţi
de stea recunoscând în aceasta apariţie celestă împlinirea profeţiei ca se va
naşte un Mântuitor.
Din aceasta poveste se trag tradiţiile
legate de Crăciun.
Colindătorii veneau pe la casele oamenilor
ca să aduca vestea Naşterii Domnului, iar gazdele ii primeau cu nuci, mere şi covrigi.
Pentru creştinii ortodocşi perioada de dinaintea Crăciunului este o perioadă de
post în care oamenii se abţin în a manca
dulciuri, carne, aceste preparate fiind rezervate sărbătorii.
La catolici şi protestanti, perioada de
patru saptamani înainte de Crăciun se numeste advent şi este o perioada de aşteptare a pruncului; fiind
iarna, oamenii se strângeau în case, recitând rugăciuni şi poezii . Pentru a îndulci aşteptarea celor mici
le dădeau în fiecare zi cate o mică surpriză dulce (un biscuit, un covrig), de
aici s-a născut obiceiul calendarului de advent.
Tradiţia
bradului de Crăciun işi are originea în obiceiurile tuturor popoarelor europene,
care vedeau în bradul veşnic verde un simbol al rezistentei şi renaşterii. Fiind perioada cea mai întunecată
a anului, apropiată de Solstiţiul de iarna în emisfera nordică, multe din tradiţiile
acestei perioade aduc lumânari aprinse în case. Bradul împodobit cu lumânărele
a aparut probabil în Germania, dar a devenit cu adevărat popular în epoca
victoriană. Charles Dickens cu a sa “Poveste de Crăciun”, dar şi poetul american
C.Moore cu poemul “O vizită a Sfântului Nicolae” au contribuit la creşterea
popularităţii tradiţiei darurilor de Crăciun.
Chiar şi figura binecunoscută a lui Moş Crăciun
este o combinaţie între imaginea Sfantului Nicolae, episcopul de Myrra care
aducea noaptea daruri copiilor sămani, şi personajul creat de C. C.Moore şi apoi
popularizat de firma Coca-Cola in binecunoscutele reclame.
În ziua de azi, tradiţiile străvechi au
capatat o alta dimensiune, despre care se spune adesea ca este adaptată
societăţii de consum. Colindele au fost înlocuite de concerte de Crăciun, în loc
de mici daruri de fructe şi jucării, aşteptăm să primim cadouri substanţiale,
pentru care ne îmbie toate magazinele în perioada sărbătorilor. De la jucării, îmbracaminte,
bijuterii, cosmetice sau accesorii tehnologice, nimic nu lipseşte din sacul Moşului,
care nu mai vine în secret noaptea, ci umbla cu alai prin mall-uri şi prin pieţe.
Cele câteva lumânărele care luceau în brad în noaptea de Crăciun s-au
transformat în ghirlande luminoase întinse pe străzi şi în case, generând o
adevarată competiţie a celor mai luxoase podoabe. Iar în locul postului cu care
il aşteptam pe micul Prunc, ne desfătăm astăzi cu zeci de dulciuri şi bunătăţi,
iar petrecerile încep înca de la 1 decembrie. Totul este sa nu uităm de minunea
Naşterii Domnului, care ne-a adus toate aceste bucurii şi să ţinem minte ca de Crăciun
nu vorbim numai de cadouri si distracţie, ci şi de credinţă şi de bucurie
spirituală.
L‘Om DAdA
15 decembrie 2016
Am pornit de la doua scurte secvente din spectacolul L‘Om DAdA produs si interpretat de Gigi Căciuleanu in 2016 la Teatrul National Bucuresti.
Am pornit de la doua scurte secvente din spectacolul L‘Om DAdA produs si interpretat de Gigi Căciuleanu in 2016 la Teatrul National Bucuresti.
Spectacolul este bazat pe textul L'Homme approximatif, de Tristan Tzara. Este relevant ca Gigi Căciuleanu a ales acest poem in anul in care se sarbatoreste centenarul miscarii dadaiste. Gigi Căciuleanu descrie conceptul ca fiind o poezie a contrastelor .
“Mișcarea dansată este un dozaj controlat și savant între haos și ordine. Să iei bastonul cu ambele capete… Haosul fără nicio structură, n-ar rezista nicio secundă, ordinea, singură, fără un dram de nebunie, n-ar putea fi decât destructurantă și catastrofică… Nebunia și structura n-ar ști să existe singure. Dimpotrivă chiar. Sunt destinate să trăiască într-o permanentă simbioză. Cu nevoia vitală să fie alimentate de o continuă și mutuală înfruntare… Nicio explozie de nebunie creatoare, nicio răsturnare de logică, nicio bulversare de sintaxă, nicio imagine poetică n-ar fi posibilă fără claritatea simplă a cuvintelor… sau conceptelor”, explică Gigi Căciuleanu in caietul spectacolului. Intr- adevar lirica dadaista porneste de la un mod fragmentar de combinare a cuvintelor aparent fara legatura, abolind structurile gramaticale si generand noi intelesuri.
In spectacol se confrunta doua personaje – al doilea balerin este Lari Giorgescu, ca doua ipostaze ale maturitatii si tineretii. Pe scena sunt desenate linii si un cerc intre care evolueaza cei doi dansatori, la inceputul spectacolului unul dintre ei citeste un ziar, din care mai tarziu cel de-al doilea personaj taie bucati, sugerand tehnica dadaista de compunere a poemelor. Atmosfera este melancolica, iar cei doi danseaza mai mult impreuna decat in contrapunct. In scena se afla si un balansoar care sugereaza o poveste de altadata ca si versurile romantei in ritm de tango pe care danseaza cei doi
Abonați-vă la:
Postări (Atom)