Crăciunul de ieri şi de azi

18 decembrie 2016

Crăciunul este o sărbătoare care uneşte în fiecare an intreaga creştinatate la 25 decembrie la naşterea pruncului Iisus Hristos.

Povestea biblică a Crăciunului este bine cunoscută. Fecioara Maria şi sotul ei Iosif pornesc din Nazareth spre Betleem unde romanii faceau o înregistrare a celor din tinutul Iudeii .Sfânta Familie se alătură altor pelerini care mergeau în aceeaşi  direcţie. Fecioara Maria este în pragul naşterii şi obosită ajunge împreuna cu Iosif în Betleem unde caută adapost. Negăsind loc la un han, se adăpostesc intr-un staul unde Maria “naşte în ieslea boilor pe-Împaratul tuturor”.

Păstorii din apropiere văzând steaua luminoasă işi  dau seama ca o minune s-a intâmplat, se apropie de ieslea sfânta şi aduc daruri Fecioarei şi  Pruncului . Magii vin din depărtare călăuziţi de stea recunoscând în aceasta apariţie celestă împlinirea profeţiei ca se va naşte un Mântuitor.

Din aceasta poveste se trag tradiţiile legate de Crăciun.

Colindătorii veneau pe la casele oamenilor ca să aduca vestea Naşterii Domnului, iar gazdele ii primeau cu nuci, mere şi covrigi. Pentru creştinii ortodocşi perioada de dinaintea Crăciunului este o perioadă de post în care oamenii se abţin  în a manca dulciuri, carne, aceste preparate fiind rezervate sărbătorii.

La catolici şi protestanti, perioada de patru saptamani înainte de Crăciun se numeste advent şi  este o perioada de aşteptare a pruncului; fiind iarna, oamenii se strângeau în case, recitând rugăciuni şi  poezii . Pentru a îndulci aşteptarea celor mici le dădeau în fiecare zi cate o mică surpriză dulce (un biscuit, un covrig), de aici s-a născut obiceiul calendarului de advent.

Tradiţia bradului de Crăciun işi are originea în obiceiurile tuturor popoarelor europene, care vedeau în bradul veşnic verde un simbol al rezistentei şi  renaşterii. Fiind perioada cea mai întunecată a anului, apropiată de Solstiţiul de iarna în emisfera nordică, multe din tradiţiile acestei perioade aduc lumânari aprinse în case. Bradul împodobit cu lumânărele a aparut probabil în Germania, dar a devenit cu adevărat popular în epoca victoriană. Charles Dickens cu a sa “Poveste de Crăciun”, dar şi poetul american C.Moore cu poemul “O vizită a Sfântului Nicolae” au contribuit la creşterea popularităţii tradiţiei darurilor de Crăciun.

Chiar şi figura binecunoscută a lui Moş Crăciun este o combinaţie între imaginea Sfantului Nicolae, episcopul de Myrra care aducea noaptea daruri copiilor sămani, şi  personajul creat de C. C.Moore şi apoi popularizat de firma Coca-Cola in binecunoscutele reclame.

În ziua de azi, tradiţiile străvechi au capatat o alta dimensiune, despre care se spune adesea ca este adaptată societăţii de consum. Colindele au fost înlocuite de concerte de Crăciun, în loc de mici daruri de fructe şi jucării, aşteptăm să primim cadouri substanţiale, pentru care ne îmbie toate magazinele în perioada sărbătorilor. De la jucării, îmbracaminte, bijuterii, cosmetice sau accesorii tehnologice, nimic nu lipseşte din sacul Moşului, care nu mai vine în secret noaptea, ci umbla cu alai prin mall-uri şi prin pieţe. Cele câteva lumânărele care luceau în brad în noaptea de Crăciun s-au transformat în ghirlande luminoase întinse pe străzi şi în case, generând o adevarată competiţie a celor mai luxoase podoabe. Iar în locul postului cu care il aşteptam pe micul Prunc, ne desfătăm astăzi cu zeci de dulciuri şi bunătăţi, iar petrecerile încep înca de la 1 decembrie. Totul este sa nu uităm de minunea Naşterii Domnului, care ne-a adus toate aceste bucurii şi să ţinem minte ca de Crăciun nu vorbim numai de cadouri si distracţie, ci şi de credinţă şi de bucurie spirituală.