Am pornit de la doua scurte secvente din spectacolul L‘Om DAdA produs si interpretat de Gigi Căciuleanu in 2016 la Teatrul National Bucuresti.
Spectacolul este bazat pe textul L'Homme approximatif, de Tristan Tzara. Este relevant ca Gigi Căciuleanu a ales acest poem in anul in care se sarbatoreste centenarul miscarii dadaiste. Gigi Căciuleanu descrie conceptul ca fiind o poezie a contrastelor .
“Mișcarea dansată este un dozaj controlat și savant între haos și ordine. Să iei bastonul cu ambele capete… Haosul fără nicio structură, n-ar rezista nicio secundă, ordinea, singură, fără un dram de nebunie, n-ar putea fi decât destructurantă și catastrofică… Nebunia și structura n-ar ști să existe singure. Dimpotrivă chiar. Sunt destinate să trăiască într-o permanentă simbioză. Cu nevoia vitală să fie alimentate de o continuă și mutuală înfruntare… Nicio explozie de nebunie creatoare, nicio răsturnare de logică, nicio bulversare de sintaxă, nicio imagine poetică n-ar fi posibilă fără claritatea simplă a cuvintelor… sau conceptelor”, explică Gigi Căciuleanu in caietul spectacolului. Intr- adevar lirica dadaista porneste de la un mod fragmentar de combinare a cuvintelor aparent fara legatura, abolind structurile gramaticale si generand noi intelesuri.
In spectacol se confrunta doua personaje – al doilea balerin este Lari Giorgescu, ca doua ipostaze ale maturitatii si tineretii. Pe scena sunt desenate linii si un cerc intre care evolueaza cei doi dansatori, la inceputul spectacolului unul dintre ei citeste un ziar, din care mai tarziu cel de-al doilea personaj taie bucati, sugerand tehnica dadaista de compunere a poemelor. Atmosfera este melancolica, iar cei doi danseaza mai mult impreuna decat in contrapunct. In scena se afla si un balansoar care sugereaza o poveste de altadata ca si versurile romantei in ritm de tango pe care danseaza cei doi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu