Jurnal de România. Constanța - cronica de teatru

3 martie 2017

Piesa Jurnal de Romania . Constanta a avut premiera la data de 3 martie 2017 la teatrul Fantasio din Constanta pusa  in scena de regizoarea Carmen Lidia Vidu. Piesa prezinta 6 femei artiste Mirela Pana, Lana Moscaliuc, Turchian Guzin Nasurla, Laura Iordan Adrian, Alina Mantu, Florina Stanculet  si impresiile pe care acestea le au asupra aspectului si vietii cotidiene din orasul Constantadar si anumite pareri referitoare la viata de familie, relatiile cu parintii, sotii si copiii lor. Protagonistele au toate o anumita maturitate fiind in jurul varstei de 40 de ani,  astfel incat experientele lor  acopera doua lumi,  cea a comunismului si perioada de dupa Revolutie, continuitatea fiind data de orasul Constanta ca spatiu al vietii si creatiei.

Naratiunea piesei are ca teme principale decaderea dar si degradarea sistematica a orasului Constantadar si necesitatea de a reinnoi orasul din punct de vedere urbanistic si cultural, copilaria modesta a artistelor dar si a parintilor  acestora sub regimul comunist din Romania in anii 70-80. Eroinele evoca stradania acestora pentru a-si gasi o meserie , a-si realiza ocariera si a-si castiga existenta din arta. Ele isi dezvaluie iubirile impartasite sau esuate, isi prezinta copiii, isi marturisesc credinta si discuta despre convietuirrea etnica din Dobrogea.

Artistele au venit in fata publicului pe o scena simpla  in fundalul careia rulau imagini din viata lor, lumina  redusa facandu-le sa se piarda pe acest fundal .

Piesa a lasat impresia unei sinceritati maxime, discursul fiind realizat prin tehnica psihodramei, scotand la suprafata  anxietatea, neimplinirile, regretele, dar si hotararea de a se accepta pe sine si pe cei din jurul lor  de a cladi un oras mai putin banal, cu o viata culturala mai interesanta. Publicul s-a recunoscut in aceste biografii prezentate pe scena , receptionand apelul la civism si cultura facut de artiste.

Spectacolul s-a bucurat de o buna primire fiind deja prezentat de televiziunile si radiourile locale

Crăciunul de ieri şi de azi

18 decembrie 2016

Crăciunul este o sărbătoare care uneşte în fiecare an intreaga creştinatate la 25 decembrie la naşterea pruncului Iisus Hristos.

Povestea biblică a Crăciunului este bine cunoscută. Fecioara Maria şi sotul ei Iosif pornesc din Nazareth spre Betleem unde romanii faceau o înregistrare a celor din tinutul Iudeii .Sfânta Familie se alătură altor pelerini care mergeau în aceeaşi  direcţie. Fecioara Maria este în pragul naşterii şi obosită ajunge împreuna cu Iosif în Betleem unde caută adapost. Negăsind loc la un han, se adăpostesc intr-un staul unde Maria “naşte în ieslea boilor pe-Împaratul tuturor”.

Păstorii din apropiere văzând steaua luminoasă işi  dau seama ca o minune s-a intâmplat, se apropie de ieslea sfânta şi aduc daruri Fecioarei şi  Pruncului . Magii vin din depărtare călăuziţi de stea recunoscând în aceasta apariţie celestă împlinirea profeţiei ca se va naşte un Mântuitor.

Din aceasta poveste se trag tradiţiile legate de Crăciun.

Colindătorii veneau pe la casele oamenilor ca să aduca vestea Naşterii Domnului, iar gazdele ii primeau cu nuci, mere şi covrigi. Pentru creştinii ortodocşi perioada de dinaintea Crăciunului este o perioadă de post în care oamenii se abţin  în a manca dulciuri, carne, aceste preparate fiind rezervate sărbătorii.

La catolici şi protestanti, perioada de patru saptamani înainte de Crăciun se numeste advent şi  este o perioada de aşteptare a pruncului; fiind iarna, oamenii se strângeau în case, recitând rugăciuni şi  poezii . Pentru a îndulci aşteptarea celor mici le dădeau în fiecare zi cate o mică surpriză dulce (un biscuit, un covrig), de aici s-a născut obiceiul calendarului de advent.

Tradiţia bradului de Crăciun işi are originea în obiceiurile tuturor popoarelor europene, care vedeau în bradul veşnic verde un simbol al rezistentei şi  renaşterii. Fiind perioada cea mai întunecată a anului, apropiată de Solstiţiul de iarna în emisfera nordică, multe din tradiţiile acestei perioade aduc lumânari aprinse în case. Bradul împodobit cu lumânărele a aparut probabil în Germania, dar a devenit cu adevărat popular în epoca victoriană. Charles Dickens cu a sa “Poveste de Crăciun”, dar şi poetul american C.Moore cu poemul “O vizită a Sfântului Nicolae” au contribuit la creşterea popularităţii tradiţiei darurilor de Crăciun.

Chiar şi figura binecunoscută a lui Moş Crăciun este o combinaţie între imaginea Sfantului Nicolae, episcopul de Myrra care aducea noaptea daruri copiilor sămani, şi  personajul creat de C. C.Moore şi apoi popularizat de firma Coca-Cola in binecunoscutele reclame.

În ziua de azi, tradiţiile străvechi au capatat o alta dimensiune, despre care se spune adesea ca este adaptată societăţii de consum. Colindele au fost înlocuite de concerte de Crăciun, în loc de mici daruri de fructe şi jucării, aşteptăm să primim cadouri substanţiale, pentru care ne îmbie toate magazinele în perioada sărbătorilor. De la jucării, îmbracaminte, bijuterii, cosmetice sau accesorii tehnologice, nimic nu lipseşte din sacul Moşului, care nu mai vine în secret noaptea, ci umbla cu alai prin mall-uri şi prin pieţe. Cele câteva lumânărele care luceau în brad în noaptea de Crăciun s-au transformat în ghirlande luminoase întinse pe străzi şi în case, generând o adevarată competiţie a celor mai luxoase podoabe. Iar în locul postului cu care il aşteptam pe micul Prunc, ne desfătăm astăzi cu zeci de dulciuri şi bunătăţi, iar petrecerile încep înca de la 1 decembrie. Totul este sa nu uităm de minunea Naşterii Domnului, care ne-a adus toate aceste bucurii şi să ţinem minte ca de Crăciun nu vorbim numai de cadouri si distracţie, ci şi de credinţă şi de bucurie spirituală.

L‘Om DAdA

15 decembrie 2016

Am pornit de la doua scurte secvente din spectacolul L‘Om DAdA produs si interpretat de Gigi Căciuleanu in 2016 la Teatrul National Bucuresti.

Spectacolul este bazat pe textul L'Homme approximatif, de Tristan Tzara. Este relevant ca Gigi Căciuleanu a ales acest poem in anul in care se sarbatoreste centenarul miscarii dadaiste. Gigi Căciuleanu descrie conceptul ca fiind o poezie  a contrastelor .

“Mișcarea dansată este un dozaj controlat și savant între haos și ordine. Să iei bastonul cu ambele capete… Haosul fără nicio structură, n-ar rezista nicio secundă, ordinea, singură, fără un dram de nebunie, n-ar putea fi decât destructurantă și catastrofică… Nebunia și structura n-ar ști să existe singure. Dimpotrivă chiar. Sunt destinate să trăiască într-o permanentă simbioză. Cu nevoia vitală să fie alimentate de o continuă și mutuală înfruntare… Nicio explozie de nebunie creatoare, nicio răsturnare de logică, nicio bulversare de sintaxă, nicio imagine poetică n-ar fi posibilă fără claritatea simplă a cuvintelor… sau conceptelor”, explică Gigi Căciuleanu in caietul spectacolului. Intr- adevar lirica dadaista porneste de la un mod fragmentar de combinare a cuvintelor aparent fara legatura, abolind structurile gramaticale si generand  noi intelesuri.

In spectacol se confrunta doua personaje – al doilea balerin este Lari Giorgescu, ca doua ipostaze ale maturitatii si tineretii. Pe scena sunt desenate linii si un cerc intre care evolueaza cei doi dansatori, la inceputul spectacolului unul dintre ei citeste un ziar, din care mai tarziu cel de-al doilea personaj taie bucati, sugerand tehnica dadaista de compunere a poemelor. Atmosfera este melancolica, iar cei doi danseaza mai mult impreuna decat in contrapunct. In scena se afla si un balansoar care sugereaza o poveste de altadata ca si versurile romantei in ritm de tango pe care danseaza cei doi